Disfuncția erectilă (DE) este definită ca incapacitatea de a obține și / sau menține o erecție suficientă pentru a efectua un act sexual satisfăcător. Termenul disfuncție erectilă este mai bun decât impotență, deoarece definește mai precis natura acestei disfuncții sexuale. Numeroși factori psihologi și fizici sunt implicați în funcțiile normale erectile, inclusiv factori neurologici, vasculari, hormonali si cavernoși. Alterarea unuia sau mai multor dintre acești factori pot provoca DE. Pentru simplificare, DE este frecvent clasificată ca fiind: • organică, cauzată de modificări sau leziuni vasculare, neurologice, hormonale sau cavernoase • psihogenă, cauzată de inhibarea centrală a mecanismelor erecției în absența unei cauze organice detectabile • mixtă organică-psihogenă, cauzată de combinarea de factori organici și psihogeni. La majoritatea pacienților cu DE, este o combinație de factori organici și psihogeni. Conform unei analize a datelor din șase studii clinice efectuate in ultimii 10 ani, la aproximativ 78% dintre bărbații cu DE au fost evidențiați factori organici cu sau fără factori psihogeni. Este, totuși, important de menționat că clasificările etiologice sunt relativ simpliste. De fapt, prezența unei alterări organice, în cazul DE, nu exclude cauzele psihologice concomitente. În schimb, neindentificarea unei cauze organice nu constituie o confimare a originii psihogene a DE. Relaxarea musculaturii netede a corpului cavernos și erecția penisului depind de un echilibru delicat între efectele factorilor vasoconstrictori și vasodilatatori. Pentru a aduce un penis flasc contractat tonic în stare de erecție este necesar ca relaxarea musculaturii netede a corpului cavernos să depășească un anumit nivel minim. S-a demonstrat faptul că defectul de bază la pacienții cu DE poate fi, indiferent de etiologie, un dezechilibru între contracția și capacitatea de relaxare a musculaturii netede a corpului cavernos. Dacă tonusul de bază al musculaturii netede a corpului cavernos este prea mare, nivelul maxim de relaxare poate să nu fie suficient pentru a permite o creștere a fluxului sanguin necesar pentru o erecție normală. Dacă nu se atinge sau menține nivelul minim de relaxare a musculaturii netede, rezistența la scurgerea venoasă va fi insuficientă. De aceasta depinde faptul că erecția poate avea diferite grade de rigiditate. Tuturor bărbaților li se poate întâmpla, la un moment dat în viață, să nu fie în măsură să realizeze o erecție, însă disfuncția erectilă persistentă este o problemă rară la bărbații sub 40 de ani. Dar de la această vârstă incidența crește rapid, astfel încât 65% dintre bărbații de 70 de ani prezintă probleme de potență sexuală. Această creștere este cauzată, în special, de boli vasculare și se atestă cu aproximativ 10 ani mai devreme la bărbații diabetici. Îmbătrânirea în sine nu provoacă disfuncții erectile, deși implică cu siguranță schimbări fiziologice. Mulți bărbați au nevoie de o mai mare stimulare a penisului, erecția devine mai puțin rigidă și orice distragere a atenției poate duce la pierderea erecției, de multe ori dificil de realizat din nou. Frecvența raporturilor sexuale se reduce chiar dacă activitatea sexuală rămâne satisfăcătoare și este un element important pentru starea de bine a bărbatului. Este important să se sublinieze importanța fumatului, hipertensiunii arteriale, precum și a altor probleme cardiovasculare, diabetul și abuzul de alcool.

Share on FacebookShare on Google+Email this to someonePrint this page