Indurația plastică a penisului este o tulburare caracterizată printr-o îngroșare a tunicii albuginea adică membrana care căptușește corpii cavernoși ai penisului.
Tunica albuginea este în mod normal, elastică și permite o alungire de circa 30% din lungimea penisului in erecție. În cazul indurării plastice a penisului acesta devine îngroșată, neelastică, dură și, uneori, calcificată.
Durificarea în faza inițială este limitată la o zonă mică nodulară, în stadii mai avansate nodulii se pot multiplica până să se extindă la o mare parte a penisului.
Boala are cea mai mare incidență între 50 și 65 de ani, dar poate apărea, de asemenea, la o vârstă tânără. Cu o anumita frecvența poate fi asociată cu diabetului zaharat, guta, hipertensiunea, ateroscleroza. Cu toate acestea, ea poate „fi o istorie de traume sau microtraume ale penisului; uneori este vorba de leziuni provocate în timpul activității sexuale. Boala este prezentă frecvent în asociere cu alte boli ale țesutului conjunctiv (de exemplu boala Dupuytren sau fibroza palmară, fibroza cartilajului auricular, tympanosclerosis, artrita etc). Elementul fundamental al bolii este apariția, pe tunica albuginea (căptușeală) din corpii cavernoși a penisului a unei zone de întărire
(„placa“) care variază de la câțiva mm până la 2-3 cm, ceea ce determină, la apariție ei, o anumită durere locală, care este accentuată în timpul erecției, la atingere, masturbare sau în timpul contactului sexual.

Destul de repede se manifestă o curbură a penisului, cu un unghi de curbură doar în corespondență cu placa. Curbura poate fi modestă, dar în unele cazuri, poate fi de natură să facă o penetrare dificilă sau imposibilă. Motivul alarmării pentru pacient este reprezentat de zona de întărire (frica principală este de a avea o tumoare), durerea fiind un motiv secundar, care poate împiedica activitatea sexuală și, ulterior, indurarea penisului cu probleme estetice și funcționale. Teoria patogenetică cea mai sigură a începutul bolii ar fi microtrauma tunicii cu o fractură mică a învelișului. Procesul de reparare tisulară implică producerea de substanțe fibroase de celule specializate (fibroblaste) pentru a „închide fractura.“ Acest proces nu se oprește, iar producția de țesut fibros continuă, determinând apariția unei plăci, rigide, inextensibile, perceptibile la atingere. Au existat numeroase terapii propuse, dar cu puține rezultate. Singura substanță capabilă să oprească boala pare a fi vitamina E.

Este utilă iontoforeza cu Verapamil și cortizon. Într-un stadiu incipient al bolii, pacientul prezintă o senzație de durere moderată accentuată de erecția penisului. Apare o zonă de întărire localizată (placă, noduli) și penisul tinde să se curbeze în corespondență cu placa. Apoi durerea tinde în mod spontan să se reducă, dimensiunea plăcii este stabilizată și curbarea se oprește; dar aceasta este doar o îmbunătățire spontană aparentă. De fapt, cu implicarea peretele cavernos opus, penisul poate se poate îndrepta, deși în detrimentul lungimii, adesea însoțită de o îngustare în formă de clepsidră sau prin formarea de noi noduli. Capacitatea de erecție poate scădea treptat până la impotența care poate deveni absolută; acest lucru se datorează faptului că alterările la care se supune tunica de acoperire a corpilor cavernoși interferează cu mecanismul de sechestrare a sângelui în interiorul acestora (disfuncție erectilă prin „scurgere venoasă“). De-a lungul timpului, placa tinde sa se calcifice, iar penisul poate deveni mai scurt și subțire. Aceste schimbări au loc cu o tendință subtilă, în general, timp de mai multe luni, uneori și mai lent; pot, de asemenea, fi perioade de progresie rapidă și acută. Sunt, în mod inevitabil, prezente disconfortul psihologic profund legat de boală, de dificultățile de a atinge erecția sau chiar de „rușinea“ de a apărea cu un penis deformat; stresul psihologic poate amplifica în continuare tulburări ale funcției sexuale.

Consultul la un specialitate este un instrument esențial pentru a detecta această boală. În afară de recunoașterea plăcii, vizita permite evaluarea indicelui de elasticitate a penisului, adică raportul dintre lungimea sa în erecție și flaciditate, ceea ce ne oferă informații despre extensia indurării.
Ecografia are, însă, importanța sa, dar numai pentru indicații foarte specifice, care ne spune dacă există calcificări în interiorul unei plăci și în special asociată unui test de erecție indusă, adică o erecție indusă farmacologic prin injectare în penis de substanțe, cum ar fi alprostadil, ne permite să studiem sistemul vascular venos și arterial, adică fluxurile de sânge care pătrunde în penis prin artere cavernoase și fluxul sanguin în ieșire, așa-numitul mecanism veno-ocluziv. Acest examen este deosebit de important atunci când se programează un tratament chirurgical, deoarece permite să se afle dacă există factori de risc pentru o scădere a erecției.

Indurarea plastică a penisului nu este o leziune de natură benignă, non tumorală și nu poate niciodată deveni o tumoare.

Chirurgia este rezervată pentru cazurile în care există o curbură a penisului, care face dificile activitățile sexuale.

Share on FacebookShare on Google+Email this to someonePrint this page